Fibrinogenul este o proteină esențială produsă de ficat și joacă un rol crucial în coagularea sângelui. Nivelurile crescute de fibrinogen în sânge pot indica diverse afecțiuni și condiții medicale. În cadrul specialității hematologie, este important să înțelegem cauzele posibile ale unui fibrinogen crescut pentru a putea stabili un diagnostic corect și un tratament adecvat.
Rolul fibrinogenului în organism
Fibrinogenul, cunoscut și sub denumirea de factor I al coagulării, este o glicoproteină produsă de ficat și eliberată în sânge. Atunci când un vas de sânge este lezat, fibrinogenul este transformat în fibrină de către enzima trombină. Fibrina formează un cheag care oprește sângerarea și permite vindecarea leziunii. În plus față de rolul său în coagulare, fibrinogenul este implicat și în procesele inflamatorii și de vindecare a țesuturilor.
Cauze comune ale unui fibrinogen crescut
Inflamația și infecțiile
În timpul unei reacții inflamatorii sau a unei infecții, nivelurile de fibrinogen pot crește semnificativ. Inflamația determină ficatul să producă mai mult fibrinogen ca răspuns la citokinele inflamatorii. Acest răspuns este un mecanism de apărare al organismului pentru a limita infecția și a facilita vindecarea țesuturilor. Exemple de astfel de condiții includ infecțiile bacteriene, virale sau bolile inflamatorii cronice cum ar fi artrita reumatoidă.
Boli cardiovasculare
Nivelurile crescute de fibrinogen sunt asociate cu un risc crescut de boli cardiovasculare, cum ar fi infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral. Fibrinogenul crescut contribuie la formarea plăcilor de aterom în artere, ceea ce poate duce la îngustarea și blocarea acestora. De asemenea, fibrinogenul crescut poate duce la o tendință de hipercoagulabilitate, crescând riscul formării de cheaguri de sânge.
Tulburări hepatice
Bolile hepatice, cum ar fi hepatita cronică și ciroza, pot duce la niveluri crescute de fibrinogen. În aceste cazuri, ficatul este afectat și poate produce în exces fibrinogen ca parte a unei răspunsuri inflamatorii continue. În plus, ficatul poate fi incapabil să metabolizeze eficient fibrinogenul, ceea ce duce la acumularea acestuia în sânge.
Neoplazii
Anumite tipuri de cancer, în special cele hematologice precum limfomul și leucemia, pot provoca o creștere a nivelului de fibrinogen. Celulele canceroase pot stimula producerea de citokine care, la rândul lor, cresc sinteza de fibrinogen în ficat. Acest lucru este frecvent observat în cancerele avansate sau în timpul tratamentelor oncologice.
Valorile normale ale fibrinogenului în sânge variază în funcție de laboratorul care efectuează analiza, dar în general, se încadrează în intervalul de 200-400 mg/dL. Aceste valori pot fi ușor diferite la copii și femeile însărcinate, ceea ce vom detalia în secțiunile următoare.
Afecțiuni autoimune
Bolile autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic și artrita reumatoidă, pot fi asociate cu niveluri crescute de fibrinogen. Inflamația cronică în aceste condiții stimulează producția de fibrinogen. Acest lucru poate duce la complicații suplimentare, cum ar fi tromboza, la pacienții cu afecțiuni autoimune.
Alte cauze posibile
Obiceiuri de viață și factori de mediu
Fumatul, obezitatea și un stil de viață sedentar sunt factori care pot contribui la creșterea nivelului de fibrinogen. Adoptarea unui stil de viață sănătos, inclusiv o dietă echilibrată și exerciții fizice regulate, poate ajuta la menținerea nivelurilor normale ale acestei proteine.
Stresul și hormonii
Stresul cronic și dezechilibrele hormonale, cum ar fi cele asociate cu sindromul de ovar polichistic, pot influența nivelurile de fibrinogen. Cortizolul, hormonul de stres, poate stimula ficatul să producă mai mult fibrinogen. Gestionarea stresului prin tehnici de relaxare și terapie poate contribui la reglarea nivelurilor de fibrinogen.
Fibrinogenul crescut în sarcină
În timpul sarcinii, este normal ca nivelurile de fibrinogen să fie crescute. Acest lucru ajută la pregătirea corpului pentru eventualele pierderi de sânge care pot apărea în timpul nașterii. Nivelurile de fibrinogen pot ajunge până la 600 mg/dL în al treilea trimestru. Este important să monitorizăm aceste niveluri pentru a preveni complicațiile, cum ar fi preeclampsia sau tromboza.
Fibrinogenul crescut la copii
La copii, nivelurile de fibrinogen pot varia în funcție de vârstă și starea de sănătate. În general, valorile normale sunt ușor mai mici decât la adulți, dar pot crește în caz de infecții, inflamații sau boli cronice. Monitorizarea fibrinogenului la copii este esențială pentru a detecta precoce posibilele probleme de sănătate și a interveni corespunzător.
Cauzele unui fibrinogen scăzut
Pe de altă parte, un fibrinogen scăzut poate fi la fel de problematic și poate indica alte afecțiuni. Cauzele posibile includ:
Coagulopatii congenitale
Anumite tulburări genetice, cum ar fi afibrinogenemia (lipsa totală de fibrinogen) sau hipofibrinogenemia (niveluri scăzute de fibrinogen), pot duce la un deficit de fibrinogen.
Boli hepatice severe
În stadii avansate de boli hepatice, cum ar fi ciroza decompensată, producția de fibrinogen poate fi sever afectată.
Consum excesiv de fibrinogen
În sindromul de coagulare intravasculară diseminată (CID), fibrinogenul este consumat rapid în timpul formării excesive de cheaguri, ceea ce duce la scăderea nivelurilor acestuia în sânge.
Tratament cu medicamente anticoagulante
Anumite medicamente, cum ar fi heparina sau warfarina, pot afecta coagularea și, implicit, nivelurile de fibrinogen.
Concluzie
Un nivel crescut de fibrinogen poate indica o gamă largă de afecțiuni, de la inflamații și infecții până la boli cardiovasculare și cancere. Identificarea cauzelor specifice și intervenția timpurie sunt cruciale pentru gestionarea eficientă a acestor condiții. De asemenea, un fibrinogen scăzut poate semnala probleme grave de sănătate care necesită o atenție imediată.
La CENTRUL MEDICAL MATEUS punem sănătatea ta pe primul loc și îți recomandăm prevenția, de aceea în clinica noastră poți face programare pentru o consultație la HEMATOLOGIE, la doamna Dr. Movileanu Cristiana, Medic Specialist, cu multiple specializări în domeniu.